Depozitie - Olimpia Janosi

Depozant: Olimpia JANOȘI

Legea dialogului social nu asigură dialogul social ci îl face doar posibil

Olimpia JANOȘI, lider de sindicat, Colegiul Tehnic „Radu Negru” Galaţi,

04 DECEMBRIE 2011

Citind Legea dialogului social se constată trei lucruri:

1) dialogul social cu sindicatele este doar posibil;

2) dialogul social cu sindicatele nu este garantat;

3) dialogul social cu sindicatele este ciuntit şi sugrumat până la anulare.

Cu privire la prima constatare stă mărturie art. 30 alin. (1) din Legea dialogului social care prevede: „Angajatorul poate invita sindicatul reprezentativ la nivel de unitate să participe în consiliul de administraţie sau alt organ asimilat acestuia, inclusiv în cazul administraţiei publice, la discutarea problemelor de interes profesional, economic şi social”.

Acest „poate” din lege generează o reformulare foarte interesantă a articolului, opusă spiritului unui dialog social real: angajatorul poate să nu invite sindicatul reprezentativ la nivel de unitate să participe în consiliul de administraţie sau alt organ asimilat acestuia.

În acest spirit de evitare a dialogului social constatăm că legea nu prevede în mod firesc nici o sancţiune în cazul în care sindicatul reprezentativ nu este invitat la sedintele consiliului de administraţie. Deci, DIALOGUL SOCIAL NU ESTE GARANTAT.

Chiar si asa, lăsat dialogul social la discreţia angajatorului, legea prevede participarea la dialog a unui singur sindicat, cel care are ca membri peste 50%+1 din numărul salariaţilor.

Dar ce se întâmplă dacă în unitatea angajatoare sunt 2 sindicate care au, fiecare, câte 50% din numărul angajaţilor? Evident că la dialogul social nu participă nici unul dintre sindicate, potrivit art. 51 alin. (1) lit. C din Legea dialogului social care prevede:

Sunt reprezentative la nivel de unitate organizaţiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

„a) au statut legal de sindicat;

b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;

c) numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor unităţii”.

Cu acest din urmă exemplu argumentăm şi faptul că dialogul social este ciuntit până la sugrumare si anulare dar şi faptul că se încalcă unul din principiile fundamentale ale democraţiei: pluralismul, în acest caz pluralismul sindical.

Se încalcă evident art. 6, alin. (2) din Codul muncii care prevede:

“Tuturor salariaţilor care presteaza o muncă le sunt recunoscute dreptul la negocieri colective, dreptul la protecţia datelor cu caracter personal, precum si dreptul la protecţie împotriva concedierilor nelegale” .

Se încalcă şi dreptul prevăzut de art. 39 alin. (1) litera k) din Codul muncii, respectiv dreptul salariaţilor la negociere colectivă.

Faţă de astfel de prevederi din Legea dialogului social ne este clar cum de şi-a permis şi ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, să nu dialogheze cu sindicatele care au pichetat mai milt de 3 săptămâni sediul Ministerului Educaţiei.

În concluzie, Legea dialogului social încalcă drepturile democratice în raporturile de muncă, încalcă, prin urmare, Constituţia României, nu asigură cadrul şi condiţiile de realizare a activităţii sindicatelor pentru apărarea drepturilor salariale şi profesionale ale salariaţilor, NU asigură un dialog social real între patronate-salariaţi-sindicate/ reprezentanţi ai salariaţilor, NU respectă convenţiile internaţionale la care România este parte, legislaţia ONU şi legislaţia europeană cu privire la organizarea şi functionarea sindicatelor, a raporturilor dintre patronate şi salariaţi.

Legea dialogului social trebuie modificată pentru a fi adusă la standardele democraţiei dar fiind totuşi o lege declarată constituţională trebuie determinaţi parlamentarii actualei opoziţii să promoveze o lege de modificare a acesteia.

O lege democratică a dialogului social trebuie să garanteze dialogul social şi nu numai doar să-l facă posibil.

Semnătura: