Depoziţie - Petre Râpeanu

Dezechilibrele Codului de Dialog Social

Depozant- prof. Petre RÂPEANU

Aceasta lege mamut include reglementarile care se regaseau anterior in legea sindicatelor (L.54/2003), legea patronatelor (L356/2001), legea contractelor colective de munca (L.130/1996), legea conflictelor de munca (L.168/1999), legea de organizare a CES-ului (L.109/1997).

Pornind de la definitia democratiei – (în traducere literară „conducere de către popor”, din grecescul demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere”) regim politic care se bazează pe vointa poporului si având ca principii de bază votul universal si vointa natiunii– dialogul social este componenta care realizează coagularea vointei natiunii.

Din păcate modificările aduse de Legea 62/2011-Codul de Dialog Social creează blocaje la nivelul utilizării constructive a mecanismului dialogului social de la desemnarea participantilor la el, până la capacitatea acestora de negociere.

Nu spun ca anumite lucruri nu trebuiau sa fie modificate, dar in sensul cresterii dialogului social nu a transformarii acestuia intr-un element de décor subordonat executivului. Multe lucruri au fost preluate in noua reglementare din legile pe care le abroga (mentionate mai sus), dar exista niste diferente majore care schimbă ireversibil principiile libertătii oganizatiilor sindicale si patronale dar si a echilibrului de forte intre partenerii sociali care se repercuteaza asupra raportului de forte la nivelul negocierii individuale angajat-angajator, având multiple consecinte economice si sociale, ce ne vor afecta pe fiecare dintre noi.

Disparitia contractului unic la nivel national – singurul izvor de drept care stabilea criteriile de protectie a unor categorii de salariati în caz de concediere colectivă – este doar unul din exemple.

Pentru cei mai putin cunoscatori, sistemul juridic al dreptului muncii se bazeaza pe 2 izvoare: cel normativ si cel conventional, ceea ce face ca dreptul muncii sa poata avea o flexibilitate mai mare decat alte ramuri de drept. Izvoarele conventionale sunt contractele colective si individuale de munca si pornind de la modelul francez au o structura piramidala. Până acum vârful piramidei (cel mai larg aplicabil) era contractul colectiv de munca unic la nivel national, care avea un set primordial de drepturi suplimentare celor reglementate de legislatia muncii, dar bazal pentru negocierile contractelor colective inferioare: ramura, grup unitati, unitate si contract individual de munca. Acum structura piramidala se pastreaza fara a mai avea un varf aplicabil tuturor, contractual de ramura fiind inlocuit cu cel de sector de activitate (modificarea priveste doar denumirea).

Prima concediere colectiva de impact, cea de la Jucu a aratat limitările acestui act normativ.

Prin renuntarea la contractul colectiv de munca unic la nivel national se rupe structura pe care s-a bazat sistemul dreptului muncii românesc, pentru că limitele drepturilor negociate nu se mai aplică tuturor si aici mă refer la salariul minim pe economie, coeficientii de ierarhizare ai acestuia (care nu se mai regăsesc nicăieri, astfel spre ex. dispare obligativitatea plătii la o valoare dubla a celor angajati pe studii superioare fata de muncitorul necalificat), durata suplimentara a concediilor de odihnă pentru anumite situatii, zilele libere pentru evenimente ale familiei etc.

Implicarea admistratiei publice in dosarul de reprezentativitate al organizatiilor sindicale si patronale, incalcandu-se Conventia OIM nr.87/1948 privind libertatea sindicală si Conventia 98/1948 privind dreptul de organizare şi de negociere colectivă. Acesta trebuie să rămână apanajul exclusiv al puterii judecătoresti, orice ingerintă a puterii executive în aspectul stabilirii cine e reprezentativ si la ce nivel duce la disparitia libertătii acestor organisme.

Negocierea salariului minim de către un nou organism: Consiliul National Tripartit pentru Dialog Social condus de primul-ministru!!! Libertatea negocierii colective desi garantată prin art.41 alin.(5) al Constitutiei este profund încălcat prin includerea puterii executive in negocierea salariului minim pe economie. Guvernul are pârghiile juridice ale stabilirii prin hotărâre de guvern a salariului minim garantat în plată, implicarea lui într-o negociere dintre sindicate si patronate pentru salariul aplicabil pietei private încalcă orice principiu al economiei de piată. Ex : fixarea salariului minim la 700 lei nu la 800 sau 1003 cât s-a cerut.

Acordarea ministrului muncii a dreptului de a putea extinde la nivel national prevederile unui contract colectiv de muncă la nivel de sector de activitate. Cum rămâne atunci cu art. 41 din Constitutie care garantează libertatea alegerii profesiei, dreptului la muncă si garantarea obligativitătii conventiilor negociate de PĂRTI?! Imi aleg o profesie si datorită statutului socio-economic pe care îl oferă acea profesie, cu drepturile si obligatiile ce rezidă dintr-un contract pe care EU l-am negociat. Uite ca de acum, UN TERT, ministru, va stabili pentru mine dacă mi se aplică prevederile negociate de altii, în contextual socio-economic al acelei ramuri de activitate, fără a se stabili prin lege niciun criteriu sau cheie de control, putere discretională a executivului fără contrafortă legală…

În perioadele de recesiune economică trebuie să se intensifice actiunile de dialog social atât bipartit cât si tripartit, în vederea găsirii celor mai bune solutii pentru protectia drepturilor salariatilor, de aceea se impune acum corectarea Legii nr.62/2011.

Semnătura__________________