COMUNICAT POST-EVENIMENT

AUDIERE PUBLICĂ

LEGEA DIALOGULUI SOCIAL –

O LEGE PENTRU DIALOG REAL SAU PENTRU DICTATURĂ?

Grupul de iniţiativă „Lobby pentru dialog social real” a realizat o audiere publică cu tema „LEGEA DIALOGULUI SOCIAL – O LEGE PENTRU DIALOG REAL SAU PENTRU DICTATURĂ?”, ce a avut loc sâmbătă, 10 dec. 2011, ora 10,00, în Sala Mică a Casei de Cultură a Sindicatelor din Focşani, str. D. Cantemir, nr. 1.

Scopul audierii publice a fost prezentarea unor puncte de vedere cu privire la caracterul democratic sau antidemocratic a Legii dialogului social, impactul asupra activităţii sindicatelor şi a relaţiei angajator-salariaţi-reprezentanţi ai salariaţilor, identificarea poziţiilor faţă de această lege, adoptarea poziţiei viitoare a grupului de iniţiativă faţă de acestă lege.

 Cetăţeni, salariaţi, sindicalişti, reprezentanţi ai sindicatelor, reprezentanţi ai patronatelor şi manageri şi-au exprimat în scris punctul de vedere cu privire la următoarele aspecte:

- asigură Legea dialogului social libertatea de organizare a sindicatelor?

- asigură Legea dialogului social cadrul şi condiţiile de realizare a activităţii sindicatelor pentru apărarea drepturilor salariale şi profesionale ale salariaţilor?

- asigură Legea dialogului social un dialog social real între patronate-salariaţi-sindicate-reprezentanţi ai salariaţilor?

- respectă Legea dialogului social convenţiile internaţionale la care România este parte, legislaţia ONU şi legislaţia europeană cu privire la organizarea şi functionarea sindicatelor, a raporturilor dintre patronate şi salariaţi?

- având în vedere că Legea dialogului social a fost declarată constituţională, dacă legea nu respectă totuşi drepturile şi libertăţile democratice, ce soluţii ar fi pentru pentru a se ajunge la o lege a dialogului social cu caracter democratic?

 Audierea publică, ca formă de consultare publică, a urmărit colectarea de opinii, soluţii şi probleme de la cetăţenii comunităţii şi sintetizarea acestora într-un raport efectuat de experţi independenţi. Un astfel de exerciţiu democratic întăreşte comunitatea şi contribuie la realizarea unor politici publice potrivite acesteia.

 La audierea publică au mai participat: comisia de experţi, reprezentanţi mass media, deputatul Ciprian NICA şi reprezentanţi ai diverselor grupuri de interese.

 Comisia de Experţi a fost formată din:

Angelica CHIRILĂ - Avocat în Baroul Galaţi, Lector univ. dr. în Drept Penal
                                                                          Universitatea „DANUBIUS” Galaţi
Gică ABIABOIERU - Avocat Baroul Vrancea
Elena Narcisa VĂTĂMANU - Jurist Vincon Vrancea

 Specialişti din domeniul legislaţiei, Comisia de Experţi va însuma într-un raport final toate propunerile făcute în cadrul audierii şi va formula concluziile acesteia. Raportul final va fi prezentat public în data de 28 decembrie 2011, ora 11 în cadrul unei conferinţe de presă ce va avea loc la sediul SLI Vrancea. Ulterior audierii publice, grupul de iniţiativă va întreprinde si alte demersuri pentru ca Legea dialogului social să devină o lege în consens cu legislaţia ONU, legislaţia Uniunii Europene, convenţii internaţionale la care România este parte.

Această audiere publică face parte dintr-un ciclu mai larg de acţiuni de lobby şi advocacy pentru modificarea Legii dialogului social în sensul respectării drepturilor şi libertăţilor democratice. Până în prezent am depus propuneri de modificare a Legii dialogului social (în formatul cerut parlamentarilor) la parlamentari din Galaţi şi Brăila.

Motivaţia completă a temei audierii publice, bibliografia, regulamentul de organizare, regulile de redactare a depoziţiilor scrise, formularul de înscriere le găsiţi pe acest blog la pagina Audierea publică.

 Cererile de înscriere pentru participare şi depoziţiile scrise au fost transmite grupului de iniţiativă pe e-mail: lobbydialogsocialreal@gmail.com.

Acţiunea a beneficiat de sprijinul Asociaţiei Pro-Democraţia, filiala Galaţi,  Sindicatului „Solidaritatea” al Metalurgiştilor din România, Federaţiei „Solidaritatea Virgil Săhleanu” a Metalurgiştilor din România, Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ, Sindicatului Liber „Educaţia” Galaţi, Sindicatului din Învăţământ Vrancea.

Grupul de iniţiativă:

Adrian ANDRĂȘESCU (Galaţi) Preşedinte - Sindicatul Liber „Educaţia” Galaţi tel. 0722.260.052 / 0754.044.828

Emil TUDOR (Focşani) Preşedinte - Sindicatul din Învăţământ Vrancea
   tel. 0731301509

Sebastian ŞOIMU (Galaţi) Asist. univ. - Facultatea de Comunicare şi Relaţii Internaţionale, Universitatea „DANUBIUS” Galaţi

Nu uitaţi: puteţi comenta pe acest blog sau ne puteţi scrie pe adresa lobbydialogsocialreal@gmail.com

Depozitie - Constantin Ionescu

Dezechilibrele Codului de Dialog Social

Depozant – prof. Ionescu Constantin

Prin aceasta prevedere se incalca Conventia 135 art 2

Art 40 (2) În cazul în care o organizaţie sindicală nu mai întruneşte condiţiile minime de constituire prevăzute la art.3 alin.(2), orice terţ interesat poate solicita instanţei competente dizolvarea organizaţiei în cauză în baza unei cereri motivate. -instituie posibilitatea ca sa se dizolve organizatia sindicala de catre terti fara judecata in contradictoriu. La reglementarile privind patronatele nu exista o astfel de prevedere.

Art 43 (2) Mai multe federaţii sau confederaţii pot constitui în comun uniuni teritoriale - Se instituie o forma de asociere care nu este cuprinsa in lege, fara sa se prevada o procedura de dobandire a personalitatii juridice, Se creeaza o forma de asociere, care uneste la nivel teritorial de exemplu 2 confederatii fara ca sa existe aceasta forma de asociere la nivel national (daca este prevazut in lege ca doua sau mai multe sindicate constituie o federatie, si ca doua sau mai multe federatii constituie o confederatie, legea nu prevede ce pot constitui doua sau mai multe confederatii si atunci cum sa existe aceasta structura la nivel teritorial?)

Art 46 (1) Tribunalul Municipiului Bucureşti este obligat sa ţină un registru special al federaţiilor, confederaţiilor sindicale şi uniunilor teritoriale ale acestora, în care consemnează: denumirea şi sediul organizaţiilor sindicale constituite prin asociere, numele şi prenumele membrilor organului de conducere, codul numeric personal al acestora, data înscrierii, precum şi numărul şi data hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile de dobândire a personalităţii juridice.

(2) Înscrierea în registrul special prevăzut la alin. (1) se face din oficiu, în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii pronunţate de tribunal.

(3) Certificatul de înscriere al federaţiei, confederaţiei şi al uniunii sindicale teritoriale în registrul special al tribunalului se comunică acestora în termen de 5 zile de la înscriere. -Instituie Registru unic tinut de Tribunalul Municipiului Bucureşti pentru :uniuni teritoriale, federatii si confederatii fara sa se precizeze procedura. Cum sa inscrie din oficiu Tribunalul Bucuresti o uniune care depune cererea la Tribunalul Teritorial unde se afla sediul uniunii ? Se desfiinteaza registrele unice din Teritoriu? Daca da cum va putea admite Tribunalul Teritorial o cerere de modificare a organelor de conducere sau a statutului unei uniuni teritoriale daca registru se afla la Bucuresti? Vine in contradictie cu art 49 (3) care prevede ca instanta la care s-a facut inregistrarea, inscrie in Registru special (de exemplu Tribunalul Mures, inscrie in Registrul Unic de la Tribunalul Bucuresti) o aberatie juridica imposibil de pus in practica

Art 51(3) (3) La nivel de unitate:

a) au statut legal de sindicat;

b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;

c) numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin jumătate plus 1 din numărul angajaţilor unităţii. Instituie obligativitatea pentru sindicatele la nivel de unitate, pentru a avea reprezentativitate, ca numărul de membrii ai sindicatului sa reprezinte cel puţin jumătate plus 1 din numărul angajaţilor unităţii. Aceasta prevedere aproape desfiinteaza negocierea cu sindicatele a CCM, in acest sens sunt edificatoare consideratiile facute de OIM.( la primul proiect de Cod Social )

„În ceea ce priveşte criteriile de reprezentativitate care trebuie îndeplinite pentru sa să poată avea loc negocieri colective la nivel de unitate, care în cea mai mare parte nu concordă cu Convenţiile ratificate nr. 98, nr. 154 şi nr. 135. În prezent, un sindicat trebuie să reprezinte o treime din salariaţi ca să i se dea drepturi de negociere colectivă. Potrivit proiectului actual, art. 132 creşte pragul de reprezentativitate la 50% + 1 pentru negocierea colectivă la nivel de unitate. Aceasta ar însemna că sindicatele de la nivel de unitate nu ar putea să se angajeze în negocieri colective decât dacă reprezintă 50% + 1 dintre salariaţi. În conformitate cu art. 128 alin. (2) şi art. 135 alin. (4), sindicatele minoritare care nu ating acest prag nu se vor putea angaja în negocieri colective, decât prin participarea membrilor federaţiei lor cu condiţia ca sindicatul din unitate să reprezinte 30 la sută din salariaţi şi ca federaţiei lor să i se dea statut de reprezentativitate la nivel de ramură. Atunci când sindicatele nu îndeplinesc aceste criterii cumulative, atât la nivel de unitate, cît şi la nivel de ramură, negocierea colectivă va avea loc doar cu reprezentanţii aleşi ai salariaţilor, pentru care nu se stabileşte niciun criteriu de reprezentativitate. Biroul anticipează că ar putea fi dificil să se atingă aceste noi praguri şi că, de aceea, aceasta va însemna că, în realitate, negocierea colectivă se va desfăşura mai ales cu reprezentanţii lucrătorilor, subminând astfel sindicatele înfiinţate în unitate. Aceasta nu ar permite promovarea negocierii colective în sensul art. 4 al Convenţiei nr. 98 şi această situaţie nici nu ar fi în concordanţă cu Convenţia privitoare la reprezentanţii salariaţilor, nr. 135/1971 şi nici cu Convenţia privind negocierea colectivă nr. 154/ 1981, ambele ratificate de România, care conţin prevederi explicite care garantează că “atunci când în aceeaşi unitate există şi reprezentanţi ai sindicatului şi reprezentanţi aleşi, trebuie să se ia măsurile cuvenite astfel încât să se asigure că existenţa reprezentanţilor aleşi nu este folosită ca să submineze poziţia sindicatelor existente

Art 51 (5) Hotărârea se motivează şi se comunică în 15 zile de la pronunţare.

(6) Hotărârea judecătorească poate fi atacată cu recurs. La art 51(5) se fixeaza doar termen pentru motivarea sentintei nu si termene procedurale ( asa procesul poate dura 3 ani).

Semnătura__________________

Focșani, 10 decembrie 2011

Depozitie Gicu Valentin Dogaru

Dezechilibrele Codului de Dialog Social

Depozant – prof. Dogaru Gicu Valentin

Art 4 conventie 98 Daca este necesar, trebuiesc luate masuri corespunzatoare conditiilor nationale pentru a incuraja si a promova dezvoltarea si folosirea cea mai larga a procedurilor de negociere voluntara a contractelor colective intre patroni si organizatiile de patroni pe de o parte si organizatiile de muncitori pe de alta parte, in vederea reglementarii prin acest mijloc a conditiilor de angajare.

Art 133 c) pentru toţi angajaţii încadraţi în unităţile din sectorul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă şi care fac parte din organizaţiile patronale semnatare ale contractului; O mare aberatie intrucat arganizatiile patronale nu sunt constituite din angajatii din unitati astfel incat acest contract de fapt nu poate exista. Probabil s-a vrut a se scrie ca se aplica doar pentru angajatii ai caror angajatori fac parte dintr-o organizatie patronala semnatara a CCM si astfel, acest articol si urmatoarele stabilesc pozitie dominanta a angajatorului fata de organizatiile sindicale. Astfel, CCM la nivel sectorial nu se aplica in unitate decat daca angajatorul este intr-o organizatie patronala semnatara a contractului chiar daca salariatii sunt organizati intr-un sindicat, reprezentativ afiliat la o federatie semnatara a CCM (se incalca Conventia OiM privind negocierea colectiva).

Propunem sa se instituie egalitate, adica daca nu se aplica la toti salariatii din sector atunci sa se aplice celor care, fie patronatele sunt semnatare, fie sindicatele din unitati sunt semnatare prin federatie (in acest fel se respecta Conventia si se incurajeaza negocierea). Acest nivel de negociere este impropriu numit la nivel de sector de activitate, el fiind doar la grup de unitati. Se incalca din nou Conventia OIM 98 art 4 precum si Conventia 154 art 5 care prevede” Articolul 5

1. Vor trebui luate masuri adaptate circumstanţelor naţionale, in vederea promovăriinegocierii colective.

2. Masurile vizate la paragraful 1 de mai sus trebuie sa aibă următoarele obiective:

a) negocierea colectiva sa fie posibila pentru toţi cei ce angajează si pentru toate

categoriile de lucrători din ramurile de activitate vizate de prezenta convenţie;

b) negocierea colectiva sa fie progresiv extinsa la toate domeniile acoperite de alin. a), b)si c) ale art. 2 al prezentei convenţii;

c) sa se încurajeze dezvoltarea regulilor de procedura convenite intre organizaţiile celor ce angajează si organizaţiile lucrătorilor;

d) negocierea colectiva sa nu fie împiedicata de inexistenta unor reguli care sa reglementeze desfăşurarea sa sau de insuficienta sau de caracterul impropriu al acestor reguli;

e) organele si procedurile de reglementare a conflictelor de munca sa fie concepute de o asemenea maniera incit sa contribuie la promovarea negocierii colective.”

Este clar ca se instituie niste reguli care impiedica negocierea voluntara si mai ales faptul ca nu este posibila pentru toti lucratorii din sectorul de activitate. De exemplu lucratorii dintr-o unitate care sunt organizati intr-un sindicat reprezentativ afiliat la o federatie reprezentativa nu au nici un rost sa participe la negocieri intrucat daca nu fac parte dintr-o organizatie patronala semnatatra a contractului de munca, nu li se aplica prevederea.

Art 135 b) dacă există un sindicat neafiliat la o federaţie reprezentativă sau nu există niciun sindicat, negocierea se face numai de către reprezentanţii salariaţilor. - se incalca Conventia europeana privind libera asociere cat si cea privind reprezentantii salariatilor prin punerea sindicatului intr-o pozitie defavorizanta.

Semnătura__________________

Focșani, 10 decembrie 2011

Depozitie - Andreea Militaru

Dezechilibrele Codului de Dialog Social

Depozant - prof. Andreea MILITARU

Convenția 135-Articolul 2

1. În întreprinderi trebuie să se acorde înlesniri reprezentanţilor lucrătorilor, pentru a putea să-şi îndeplinească repede şi eficace funcţiile lor.

2. Din acest punct de vedere, trebuie să se ţină seama de caracteristicile sistemului de relaţii profesionale aplicate în tara respectivă, precum şi de nevoile, importanta şi posibilităţile întreprinderii interesate.

3. Acordarea înlesnirilor nu trebuie să împiedice buna funcţionare A întreprinderii interesate.

Art 28 „(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată in mod expres.” -se introduce obligativitatea unei imputerniciri scrise pentru actiune in instanta; in aceste conditii ce rost mai are ultima teza a alin 2 ? Cu aceasta precizare va fi mult mai greu sa initiezi actiuni in instanta mai ales la sindicatele cu multi membrii.

Acest art pune in pozitie defavorizanta sindicatele fata de patronate, astfel in conformitate cu art 62 lit g) din aceiasi lege, patronatele” la cererea membrilor acestora au dreptul de a-i asista şi reprezenta în faţa instanţelor de judecată de toate gradele, a organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi, prin apărători proprii sau aleşi” deci fara imputernicire scrisa.

Art. 29 Confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional pot adresa autorităţilor publice competente, potrivit art.73 din Constituţie, propuneri de legiferare în domeniile de interes sindical.,………… -nu intelegem acest articol. Cum numai confederatiile pot, de ce federatiile sau sindicatele nu ar putea formula propuneri legislative in orice domeniu (nu este vorba despre initiative legislative care evident inseamna altceva)

Art 35 (1) Membrii aleşi în organele executive de conducere ale sindicatului, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de angajaţi, au dreptul la reducerea programului lunar de lucru cu un număr de zile destinate activităţii sindicale, negociate prin contractul sau acordul colectiv de muncă la nivel de unitate, fără obligaţia angajatorului de a plăti drepturile salariale pentru aceste zile. -se scoate obligatia angajatorului de a acorda un minim de zile pentru activitate sindicala. Se lasa acest lucru la latitudinea negocierii in CCM dar se interzice cumularea lor. Oare de ce intervine statul in negociere? In tot proiectul nu se creaza premizele si facilitatile unui dialog social ci se inventeaza piedici.

Semnătura_______________________

Focșani, 10 decembrie 2011

Depozitie - Ionel Constantin

Dezechilibrele Codului de Dialog Social

Depozant – prof. Constantin Ionel

Art 211 Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate, după cum urmează:

a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă;

b) constatarea nulităţii unui contract individual de muncă poate fi cerută de părţi pe întreaga perioadă în care contractul respectiv este în fiinţă;

c) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate şi restituirea unor sume care au format obiectul unor plăţi nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Art 283(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:

a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;

b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară;

c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;

d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;

e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

(2) În toate situaţiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului. -nu numai ca termenele nu coincid dar in legea dialogului social s-a uitat si

O serie de termene :

Art 212 (1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă vor fi judecate cu celeritate

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.

ART. 286(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.

(3) Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată. -nu coincid termene si iarasi s-au uitatunele aspecte de procedura.

Art 213 Părţile sunt legal citate, dacă citaţia le-a fost înmânată cel puţin cu 5 zile înaintea judecării

ART. 286(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.

(3) Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată.-diferenta de termene de citare

Art. 214 Hotărârile instanţei de fond sunt definitive.

ART. 289 Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept.

Semnătura____________________

Focșani, 10 decembrie 2011

Depozitie - Adrian Cinca

Dezechilibrele Codului de Dialog Social

Depozant – prof. Cinca Adrian

Art. 130 (1) În termen de 5 zile calendaristice de la data declanşării procedurilor de negociere prevăzute de art.129 alin. (4), angajatorul sau organizaţia patronală are obligaţia să convoace toate părţile îndreptăţite în vederea negocierii contractului colectiv de muncă.

(2)La prima şedinţă de negociere se stabilesc informaţiile publice şi cu caracter confidenţial pe care angajatorul le va pune la dispoziţia delegaţilor sindicali sau ai reprezentanţilor angajaţilor, conform legii şi data până la care urmează a îndeplini această obligaţie.

(3)Regimul informaţiilor confidenţiale puse la dispoziţie de angajator este cel stabilit prin Legea nr. 467/2006 privind cadrul general de informare şi consultare a angajaţilor.

(4) Informaţiile pe care angajatorul sau organizaţia patronală le va pune la dispoziţia delegaţilor sindicali sau a reprezentanţilor angajaţilor, după caz, vor cuprinde cel puţin date referitoare la:

a) situaţia economico – financiară la zi;

b) situaţia ocupării forţei de muncă;

(5)Tot la prima şedinţă de negociere părţile vor consemna în procesul verbal următoarele:

a) componenţa nominală a echipelor de negociere pentru fiecare parte, în baza unor împuterniciri scrise;

b) nominalizarea persoanelor mandatate să semneze contractul colectiv de muncă;

c) durata maximă a negocierilor convenită de parţi;

d) locul şi calendarul reuniunilor;

e) dovada reprezentativităţii părţilor participante la negocieri;

f) dovada convocării tuturor parţilor îndreptăţite să participe la negociere;

g) alte detalii privind negocierea.

(6) Data la care se desfăşoară prima şedinţă de negociere reprezintă data la care se consideră că negocierile au fost declanşate.

(7) La fiecare şedinţă de negociere se vor încheia procese verbale semnate de reprezentanţii mandataţi ai părţilor în care se va consemna conţinutul negocierilor. - La art 130, ca dealtfel in intreaga lege, nu se mai stabilesc prevederile minime in ceea ce priveste negocierile colective (documente puse la dispozitie si faptul ca se negociaza cel putin salariile, timpul de lucru , etc ). In acest fel se incalca iarasi prevederile OIM, citam din recomandarile OIM la Codul Social „“termenul de negociere colectivă se extinde la toate negocierile care au loc între un angajator, un grup de angajatori sau una sau mai multe organizaţii patronale, pe de o parte, şi una sau mai multe organizaţii ale salariaţilor, pe de altă parte.

Semnătura______________________

Focșani, 10 decembrie 2011

Depozitie - Catalin Mustata

Dezechilibrele Codului de Dialog Social

Depozant - prof. Cătălin MUSTAȚĂ

Art 53 (1) Anterior depunerii dosarului pentru obţinerea reprezentativităţii la Tribunalul Municipiului Bucureşti, confederaţiile şi federaţiile sindicale vor depune o copie scrisă şi una în format electronic după respectivul dosar la Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale care o va înregistra şi va emite dovadă în acest sens. -de ce anterior depunerii dosarului in instanta se depune dosarul si la ITM ? Acum este precizarea, ulterior dobandirii, ceea ce evident este mai corect pentru ca ITM sa aiba evidenta sindicatelor reprezentative. Se impune transmiterea dosarului electronic la ITM desi nu se precizeaza metodologia. Ce rol are ITM in acest demers, este cumva un amestec al autoritatii publice in organizarea sindicatelor?

Art 128(1) Contractele colective de muncă se pot negocia la nivel de unităţi, grupuri de unităţi şi sectoare de activitate. - desfiinteaza posibilitatea negocierii la nivel national, incalcand astfel Directiva Europeana privind negocierile colective. Edificatoare in acest sens sunt obiectiunile facute de OIM la primul proiect de Cod Social, cel care prevedea ca numai in sectorul public nu se poate incheia contract la nivel national

Citam obiectiile OIM : „ Potrivit actualei sale forme, articolul acesta pare să aibă înţelesul că nu sunt permise contractele colective la nivel naţional în sectorul public. Potrivit principiului negocierii colective libere şi voluntare cuprins în articolul 4 al Convenţiei nr. 98, ratificate de România, determinarea nivelului de negociere este lăsată la discreţia părţilor. În consecinţă, nivelul de negociere nu ar trebui să fie impus prin lege19 şi funcţionarii publici ar trebui să poată desfăşura negocieri la nivel global cu guvernul, privind, de exemplu, salariul minim, vârsta sau drepturile de pensie, programul de lucru, etc. Biroul recomandă cu tărie revizuirea în consecinţă a actualelor prevederi.

In urma acestor recomandari ale OIM, Guvernul a modificat proiectul in sensul ca nici in sectorul privat nu se mai poate negocia CCM la nivel national, in consecinta o incalcare si mai grava a Conventiei.

Semnătura__________________

Focșani, 10 decembrie 2011

Depoziţie - Petre Râpeanu

Dezechilibrele Codului de Dialog Social

Depozant- prof. Petre RÂPEANU

Aceasta lege mamut include reglementarile care se regaseau anterior in legea sindicatelor (L.54/2003), legea patronatelor (L356/2001), legea contractelor colective de munca (L.130/1996), legea conflictelor de munca (L.168/1999), legea de organizare a CES-ului (L.109/1997).

Pornind de la definitia democratiei – (în traducere literară „conducere de către popor”, din grecescul demokratia, de la demos, „popor” + kratos, „putere”) regim politic care se bazează pe vointa poporului si având ca principii de bază votul universal si vointa natiunii– dialogul social este componenta care realizează coagularea vointei natiunii.

Din păcate modificările aduse de Legea 62/2011-Codul de Dialog Social creează blocaje la nivelul utilizării constructive a mecanismului dialogului social de la desemnarea participantilor la el, până la capacitatea acestora de negociere.

Nu spun ca anumite lucruri nu trebuiau sa fie modificate, dar in sensul cresterii dialogului social nu a transformarii acestuia intr-un element de décor subordonat executivului. Multe lucruri au fost preluate in noua reglementare din legile pe care le abroga (mentionate mai sus), dar exista niste diferente majore care schimbă ireversibil principiile libertătii oganizatiilor sindicale si patronale dar si a echilibrului de forte intre partenerii sociali care se repercuteaza asupra raportului de forte la nivelul negocierii individuale angajat-angajator, având multiple consecinte economice si sociale, ce ne vor afecta pe fiecare dintre noi.

Disparitia contractului unic la nivel national – singurul izvor de drept care stabilea criteriile de protectie a unor categorii de salariati în caz de concediere colectivă – este doar unul din exemple.

Pentru cei mai putin cunoscatori, sistemul juridic al dreptului muncii se bazeaza pe 2 izvoare: cel normativ si cel conventional, ceea ce face ca dreptul muncii sa poata avea o flexibilitate mai mare decat alte ramuri de drept. Izvoarele conventionale sunt contractele colective si individuale de munca si pornind de la modelul francez au o structura piramidala. Până acum vârful piramidei (cel mai larg aplicabil) era contractul colectiv de munca unic la nivel national, care avea un set primordial de drepturi suplimentare celor reglementate de legislatia muncii, dar bazal pentru negocierile contractelor colective inferioare: ramura, grup unitati, unitate si contract individual de munca. Acum structura piramidala se pastreaza fara a mai avea un varf aplicabil tuturor, contractual de ramura fiind inlocuit cu cel de sector de activitate (modificarea priveste doar denumirea).

Prima concediere colectiva de impact, cea de la Jucu a aratat limitările acestui act normativ.

Prin renuntarea la contractul colectiv de munca unic la nivel national se rupe structura pe care s-a bazat sistemul dreptului muncii românesc, pentru că limitele drepturilor negociate nu se mai aplică tuturor si aici mă refer la salariul minim pe economie, coeficientii de ierarhizare ai acestuia (care nu se mai regăsesc nicăieri, astfel spre ex. dispare obligativitatea plătii la o valoare dubla a celor angajati pe studii superioare fata de muncitorul necalificat), durata suplimentara a concediilor de odihnă pentru anumite situatii, zilele libere pentru evenimente ale familiei etc.

Implicarea admistratiei publice in dosarul de reprezentativitate al organizatiilor sindicale si patronale, incalcandu-se Conventia OIM nr.87/1948 privind libertatea sindicală si Conventia 98/1948 privind dreptul de organizare şi de negociere colectivă. Acesta trebuie să rămână apanajul exclusiv al puterii judecătoresti, orice ingerintă a puterii executive în aspectul stabilirii cine e reprezentativ si la ce nivel duce la disparitia libertătii acestor organisme.

Negocierea salariului minim de către un nou organism: Consiliul National Tripartit pentru Dialog Social condus de primul-ministru!!! Libertatea negocierii colective desi garantată prin art.41 alin.(5) al Constitutiei este profund încălcat prin includerea puterii executive in negocierea salariului minim pe economie. Guvernul are pârghiile juridice ale stabilirii prin hotărâre de guvern a salariului minim garantat în plată, implicarea lui într-o negociere dintre sindicate si patronate pentru salariul aplicabil pietei private încalcă orice principiu al economiei de piată. Ex : fixarea salariului minim la 700 lei nu la 800 sau 1003 cât s-a cerut.

Acordarea ministrului muncii a dreptului de a putea extinde la nivel national prevederile unui contract colectiv de muncă la nivel de sector de activitate. Cum rămâne atunci cu art. 41 din Constitutie care garantează libertatea alegerii profesiei, dreptului la muncă si garantarea obligativitătii conventiilor negociate de PĂRTI?! Imi aleg o profesie si datorită statutului socio-economic pe care îl oferă acea profesie, cu drepturile si obligatiile ce rezidă dintr-un contract pe care EU l-am negociat. Uite ca de acum, UN TERT, ministru, va stabili pentru mine dacă mi se aplică prevederile negociate de altii, în contextual socio-economic al acelei ramuri de activitate, fără a se stabili prin lege niciun criteriu sau cheie de control, putere discretională a executivului fără contrafortă legală…

În perioadele de recesiune economică trebuie să se intensifice actiunile de dialog social atât bipartit cât si tripartit, în vederea găsirii celor mai bune solutii pentru protectia drepturilor salariatilor, de aceea se impune acum corectarea Legii nr.62/2011.

Semnătura__________________

Depozitie - Ionel Balosu

Dezechilibrele Codului de Dialog Social

Depozant – prof. Balosu Ionel

OBIECTIUNI Legea dialogului social

OBIECTIUNI

Art 6 e) organele executive de conducere, denumirea acestora, modul de alegere şi de revocare, durata mandatelor şi atribuţiile lor; - sintagma „executive de conducere „este un non sens pentru ca ori sunt de conducere ori executive. Organele de conducere au ca rol de-a stabili obiective, strategii si pentru ca acestea sa fie atinse sindicatul poate sa-si desemneze persoane sau structuri de executie iar prevederea vine in contradictie cu art 7 din Legea dialogului social care precizeaza ca sindicatele au dreptul de a-şi organiza activitatea. Este de asemenea o inconsecventa in tot cuprinsul legii, vorbindu-se alternativ despre organe executive de conducere sau organe de conducere fara o explicatie care ar fi diferenta sau ce inseamna

Art 9 Membrilor organelor de conducere alese ale organizaţiilor sindicale li se asigură protecţia legii contra oricăror forme de condiţionare, constrângere sau limitare în exercitarea funcţiilor lor. - se desfiinteaza protectia liderilor impotriva concedierilor abuzive. Fapt care contravine Conventiei OIM 135/1971,

CONVENTIA 135/1971 Articolul 1

Reprezentanţii lucrătorilor din întreprinderi trebuie să beneficieze de o protecţie eficace împotriva oricăror măsuri care i-ar putea prejudicia, inclusiv desfacerea contractului de muncă, şi care ar avea drept cauză calitatea sau activităţile lor de reprezentanţi ai lucrătorilor, apartenenţa sindicală sau participarea la activităţi sindicale, în măsura în care acţionează potrivit legilor, convenţiilor colective sau altor aranjamente convenţionale în vigoare.

Art 11 . „Perioada in care persoana aleasă în organul de conducere este salarizată de organizaţia sindicală constituie vechime în muncă.” - Nu are nici un sens intrucat nu se detaliaza ce reprezinta acest lucru (daca discutam de stagiul de cotizare la asigurarile sociale, sindicatul este un angajator care are aceleasi obligatii ca orice angajator, daca este vorba despre drepturile care izvorasc din contractul de munca de la angajatorul de la care liderul de sindicat si-a suspendat contractul/ raportul de munca, pe perioada in care acesta isi exercita mandatul, acest aspect trebuie clar precizat )

Art 12 ” Prin contractele colective de muncă sau, după caz, prin acorduri colective privind raporturile de serviciu se pot stabili, în condiţiile legii, şi alte măsuri de protecţie în afara celor prevăzute la art. 10 alin. (1) şi (2) şi la art. 11 pentru cei aleşi în organele executive de conducere ale organizaţiilor sindicale.” -Acest articol nu are nici un sens deoarece la alin(1) si (2) nu se prevad masuri de protectie pentru cei aleşi în organele executive de conducere ale organizaţiilor sindicale

Art 14 „(1) Pentru dobândirea personalităţii juridice de către sindicat, împuternicitul special al membrilor fondatori ai sindicatului, prevăzut în procesul-verbal de constituire, trebuie să depună o cerere de înscriere la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul aceasta.

(2) La cererea de înscriere a sindicatului se anexează originalul şi câte două copii certificate de reprezentantul legal de pe următoarele acte:……..” Aceste prevederi fac practic imposibila inregistrarea( dobandirea personalitatii juridice ) organizatiei sindicale, din cauza contradictiei terminologice cuprinse in cele doua aliniate ale art , in sensul in care in mod corect la aliniatul 1 se vorbeste despre imputernicitul special iar la alin 2 se vorbeste despre reprezentantul legal ( calitatea de reprezentant legal este dobandita dupa ce instanta abilitata ii confera aceasta calitate prin sentinta data)

Art 17(2) (2) Înscrierea în registrul special al sindicatelor prevăzut la alin. (1) se face din oficiu, în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii pronunţate de judecătorie. -nu intelegem de ce inscrierea in Registrul special se face la ramanerea hotarararii irevocabile desi hotararea se ataca doar cu recursul si in acest caz hotarararile definitive sunt executorii.

Art 18 Sindicatul dobândeşte personalitate juridică de la data înscrierii în registrul special prevăzut la art. 17 alin. (1) a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. - Aceleasi obiectii ca si la art 17(2) , aceste prevederi prelungesc in mod nejustificat procedurile prin care sindicatul intra in legalitate

Art. 20 (1) Organizaţiile sindicale sunt obligate să aducă la cunoştinţa judecătoriei sau Tribunalului Municipiului Bucureşti, după caz,” …………. -credem ca este o confuzie a competentelor instantelor ( prevedere confuza si de neinteles)

Art 22(2) Organizaţiile sindicale reprezentative, în condiţiile legii, pot negocia prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate punerea la dispoziţie a spaţiilor şi facilitaţilor necesare desfăşurării activităţii sindicale. - se scoate obligativitatea unitatii de a asigura spatiul pentru sindicat. Incalcandu-se in acest fel Conventia 135, nu intelegem de ce mai este prevazuta in lege aceasta prevedere daca nu exista obligatie in acest sens, daca nu era scrisa, sindicatele nu puteau negocia sau daca sindicatul nu este reprezentativ, legea interzice ca sa poata avea spatii si facilitati necesare in unitate? Probabil pentru a mima ca respectam Conventia OIM

Semnătura__________________

Focșani, 10 decembrie 2011

Depozitie - Gheorghe Tiber

DEPOZANT: GHEORGHE TIBER,

PREŞEDINTE SINDICATUL NAȚIONAL „SOLIDARITATEA”

AL METALURGIȘTILOR DIN ROMÂNIA

PREŞEDINTE FEDERAȚIA „SOLIDARITATEA-

VIRGIL SĂHLEANU” A METALURGIȘTILOR DIN ROMÂNIA,

EXCEPȚIA DE NECONSTITUȚIONALITATE A PREVEDERILOR ART. 51 (1),

lit. „C-c” DIN LEGEA NR: 62/2011

Consideram neconstitutionale prevederile art. 51 (1), lit. „C-c” din Legea nr. 62/2011, a dialogului social: „Sunt reprezentative [...] organizatiile sindicale care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: C) [...] c) numarul de membri ai sindicatului reprezinta cel putin jumatate plus unu din numarul angajatilor unitatii”.

In opinia noastra, acest text de lege incalca in special prevederile art. 9, art. 40 (1) si art. 41 (5), precum si pe cele ale art. 15 si art. 43, toate din Constitutia Romaniei, respectiv cele cu privire la dreptul sindicatelor de a apara drepturile si a promova interesele profesionale, economice si sociale ale membrilor lor, la dreptul salariatilor de a se asocia liber in sindicate si de a fi reprezentati la negocierile colective in materie de munca, precum si pe cele referitoare la universalitatea drepturilor si libertatilor garantate prin Constitutie si la dreptul la greva al salariatilor pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale.

Mentionam ca, prevederile atacate prin prezenta exceptie, in forma actuala, permit la nivelul unitatii, ca un singur sindicat sa poata indeplini conditiile de reprezentativitate, si astfel doar un singur sindicat sa poata participa la negocierea Contractului colectiv de munca de la nivelul unitatii, ceea ce presupune ca, salariatii care nu doresc sa se inscrise (asocieze) in sindicatul respectiv, nu pot beneficia de prevederile art. 40 (1) din Constitutia Romaniei, referitoare la DREPTUL SALARIATILOR DE A SE ASOCIA LIBER IN SINDICATE!!! Este de la sine inteles faptul ca, daca un sindicat indeplineste conditia referitoare la numarul de membri, impusa de legiuitor, avand „jumatate plus unu din numarul angajatilor societatii”pentru a fi reprezentativ, atunci numai acesta poate participa la negocierile colective din unitatea respectiva, ceilalti salariati fiind OBLIGATI (CONSTRANSI) sa se asocieze in sindicatul respectiv pentru a le fi aparate drepturile si interesele profesionale, economice si sociale?!! Or, din experienta, se stie faptul ca, unitatea isi poate astfel alege partenerul de dialog social (un sindicat galben), caruia sa-i inlesnesca si sa-i usureze sarcina atingerii pragului de „jumatate plus unu din salariatii unitatii”, eliminand astfel de la masa dialogului social din unitate celelalte sindicate, care nu s-au dovedit a fi obediente, ba dimpotriva, sunt „incomode” pentru conducerea unitatii!!! Asadar, se poate cu usurinta deduce ca, salariatilor din cadrul unitatii care nu vor sa se asocieze in sindicatul majoritar (galben) le este incalcat DREPTUL LA NEGOCIERI COLECTIVE IN MATERIE DE MUNCA, drept garantat de Legea funfamentala prin art. 41 (5)!

La modul concret, acesti salariati sunt constransi fie sa adere la sindicatul majoritar (ceea ce contravine disp. art. 40 (1), caracterul asocierii nemaifiind „LIBER”), pentru a fi reprezentati la negocierile colective, fie sa nu se asocieze in cadrul acestui sindicat majoritar, dar sa nu mai beneficieze de dreptul la negocieri colective, garantat de art. 41 (5)! O a treia posibilitate nu exista pentru acesti salariati, respectiv una in care sa se fi respectat drepturile acestora indicate mai sus, care ar fi fost o modalitate care sa presupuna si sa respecte pluralismul opiniilor membrilor de sindicat?! Practic, reglementarea atacata este o tendinta de intoarcere la vremurile de trista amintire, cand exista o singura voce, care TREBUIA sa fie urmata fara niciun comentariu, fara a exista macar posibilitatea exprimarii unei opinii separate, personale. Este, daca vreti, echivalentul a ceea ce in acele vremuri era „partidul unic”, care acum, in materia relatiilor de munca este „sindicatul unic” – si acesta sa fie unul impus, controlat si condus din umbra de conducerea unitatii – ceea ce duce la anularea dialogului social si la lipsirea salariatilor de protectia drepturilor si intereselor garantate de Constitutia Romaniei si de pactele si tratatele internationale la care tara noastra este parte!!!

In contextul dat, se poate lesne observa si faptul ca, prevederile atacate contravin in mod flagrant si disp. art. 9 din Constitutia Romaniei, intrucat, sindicatele care nu pot atinge pragul impus de legiuitor pentru a fi reprezentative nu pot apara drepturile si promova interesele profesionale, economice si sociale ale membrilor lor, care s-au inscris in aceste sindicate in mod liber, cf. art. 40 (1)! Or, tinand cont de faptul ca, participarea la negocierile colective este singura (principala) modalitate a unui sindicat de a apara drepturile si a promova interesele legale ale membrilor lor, este lesne de observat ca, naindeplinid conditia numarului de membri, chiar daca are un numar mare de membri (care poate ajunge si pana la 49% din numarul total al salariatilor), acest sindicat nu poate sa isi reprezinte membrii de sindicat, neputand participa la negocierea C.C.M.! Consideram ca o asemenea situatie ar fi una care ar nedreptati si ar lipsi salariatii respectivi de drepturile si libertatile garantate de Constitutie. Mentionam ca, de exemplu, sindicatul nostru are la momentul actual cca. 2600 de membri din totalul de cca. 8000 de salariati ai unitatii, membri ce raman fara reprezentare la negocierile colective din unitate, ceea ce reprezinta un imens abuz si o flagranta nedreptate si ingradire a drepturilor constitutionale ale acestora!!!

In situatia descrisa mai sus, consideram ca textul de lege atacat prin prezenta Exceptie contravine si disp. art. 15 (1) din Constitutia Romaniei – „Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.” – intrucat, in forma sa actuala, acesta nu garanteaza pentru salariatii care nu sunt asociati in sindicatul majoritar drepturile constitutionale indicate mai sus! Si, mergand mai departe, pe langa drepturile enumerate mai sus (art. 9, art. 40 (1), art. 41 (5)), mai sunt o serie de drepturi care le-ar fi ingradite salariatilor care nu sunt asociati in sindicatul majoritar, cum ar fi de exemplu dreptul la greva, care nu poate fi exercitat, conform dispozitiilor legale in vigoare, decat de salariatii asociati intr-un sindicat reprezentativ...! Si....in acest fel, sirul deductiilor ar putea continua, insa intelegem sa ne oprim aici, considerand ca sunt suficiente argumentele aduse mai sus pentru a se proba caracterul neconstitutional al art. 51 (1), lit. „C-c” din Legea nr. 62/2011, a dialogului social!

De lege ferenda, se impune stabilirea unor criterii de dobandire a statutului de sindicat reprezentativ care sa aiba in vedere promovarea dialogului social care sa fie bazat pe pluralismul de idei/opinii si care sa permita garantarea drepturilor vizate prin prezenta Exceptie, cum ar fi: dreptul sindicatelor de a apara drepturile si a promova interesele profesionale, economice si sociale ale membrilor lor, dreptul salariatilor de a se asocia liber in sindicate si de a fi reprezentati la negocierile colective in materie de munca, universalitatea respectarii drepturilor si libertatilor garantate prin Constitutie si dreptul la greva al salariatilor pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale! Or, un asemenea deziderat s-ar atinge prin stabilirea criteriului privind numarul de membri la un procent situat intre 30% si 40% din numarul total de angajati ai unitatii, permitandu-se astfel salariatilor cu opinii diferite sa se asocieze LIBER in sindicatul in care doresc, si sa le fie astfel aparate drepturile si promovate interesele legale in materia relatiilor de munca!

Suplimentar, invederam faptul ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate prevazute de art 29 (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 a Curtii Constitutionale, respectiv prezenta Exceptie are legatura cu prezenta cauza, articolul atacat fiind textul de lege prin care legiuitorul a stabilit criteriul referitor la numarul de membri pentru ca un sindicat sa fie reprezentativ (iar obiectul prezentei cauze este „reprezentativitate sindicat”), este invocata in interiorul cadrului procesual de catre una dintre partile litigante si, prevederile atacate (obiectul exceptiei) nu au fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, motiv pentru care, va rugam sa dispuneti sesizarea Curtii Constitutionale a Romaniei, in vederea solutionarii prezentei Exceptii de neconstitutionalitate.

Semnătura:

Ghe. TIBER

Depozitie Florina Nafornita

Depozant: NĂFORNIŢĂ FLORINA

Federatia sindicala din sistemul bugetar– o entitate neglijabila?

NĂFORNIŢĂ FLORINA, profesor, Colegiul de Industrie Alimentară „Elena Doamna” Galaţi

06 DECEMBRIE 2011

Legea dialogului social, la art. 41 alin. (2) prevede că „Două sau mai multe sindicate constituite în cadrul aceluiaş sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii sindicale.”

Semantic, în Dicţionarul limbii române, termenul de asociere se defineşte ca „grupare a unor persoane, a unor colectivităţi, a unor ţări, etc. pentru realizarea unui scop comun...”. În acest sens, colectivităţile care se asociază sunt membrii organizaţiilor sindicale. Deci membrii mai multor sindicate se grupează într-o familie mai mare, numită FEDERAŢIE SINDICALĂ, pentru a urmări scopuri comune. Federaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 51 alin. (1) lit. B devin reprezentative potrivit prevederilor

Art. 51 alin. (1) lit. B:

„Sunt reprezentative la nivel ... de sector de activitate, de grup de unităţi .... sindicatele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

..............................................

a) au statut legal de federaţie sindicală;

b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;

c) organizaţiile sindicale componente cumulează un număr de membri de cel puţin 7% din efectivul angajaţilor din sectorul sau grupul de unităţi respectiv”.

Toate bune şi frumoase până aici numai că, potrivit Legii dialogului social, federaţiile sindicale nu prea au cum să reprezinte pe nimeni, în afara faptului că negociază contractele colective de muncă la nivel de sector de activitate cu clauze obligatorii pentru contractele colective de muncă la nivel de unitate.

Dar, conform art. 138 alin. (1) din lege, „în contractele colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani şi în natură”. Prin urmare, contractele colective de muncă încheiate de către federaţiile sindicale în sectorul bugetar au caracter pur decorativ sau pot cuprinde doar suplimente de atribuţii şi sarcini pentru angajaţi.

Ceeace este însă mai interesant decât acest aspect, este că federaţiile sindicale reprezentative nu au atribuţii de reprezentare a membrilor de sindicat în unităţile angajatoare ceea ce, considerăm că, este o mare aberaţie a legii.

Este adevărat că la art. 135 alin. (1) lit. a) prevede că „dacă există un sindicat constituit la nivel de unitate, afiliat la o federaţie sindicală reprezentativă în sectorul de activitate din care face parte unitatea, negocierea se face de către reprezentanţii federaţiei sindicale, la solicitarea şi în baza mandatului sindicatului, împreună cu reprezentanţii aleşi ai angajaţilor.”. Prevederea nu face decât să confirme încă o dată aberaţia şi să o întărească pentru că federaţia îşi dobândeşte reprezentativitatea în baza numărului de membri de sindicat dar poate reprezenta numai acolo unde sunt constituite sindicate la nivel de unitate iar mandatul trebuie să îl ia de la sindicat (respectiv de la conducere) şi nu de la membrii de sindicat.

Aşadar, Legea dialogului social încalcă art. 6 alin. (2) din Codul muncii care prevede:

„Tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la negocieri colective, dreptul la protectia datelor cu caracter personal, precum si dreptul la protectie impotriva concedierilor nelegale”.

Se încalcă şi art. 39 alin. (1) litera k din Codul muncii care prevede:

“(1) Salariatul are, in principal, urmatoarele drepturi:

k) dreptul la negociere colectiva si individuala”.

Dar, ceeace este şi mai grav este că se încalcă şi art. 2 alin. (1) din Convenţia nr. 135/1971 privind protecţia reprezentanţilor lucrătorilor în întreprinderi şi înlesnirile ce se acordă acestora adoptată de Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, si întrunită la 2 iunie 1971, în cea de a 56-a sesiune care prevede:

„In intreprinderi trebuie sa se acorde inlesniri reprezentantilor lucratorilor, pentru a putea sa-si indeplineasca repede si eficace functiile lor”

Pentru a se ajunge la o lege a dialogului social democratică, sugerez comisiei de iniţiativă a acestei audieri şi conducerilor celor două sindicate să sesizeze Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru ca aceasta să oblige statul român să adopte o lege care să respecte legislatia europeană şi comunitară.

Semnătura