Depozitie Florina Nafornita

Depozant: NĂFORNIŢĂ FLORINA

Federatia sindicala din sistemul bugetar– o entitate neglijabila?

NĂFORNIŢĂ FLORINA, profesor, Colegiul de Industrie Alimentară „Elena Doamna” Galaţi

06 DECEMBRIE 2011

Legea dialogului social, la art. 41 alin. (2) prevede că „Două sau mai multe sindicate constituite în cadrul aceluiaş sector de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii sindicale.”

Semantic, în Dicţionarul limbii române, termenul de asociere se defineşte ca „grupare a unor persoane, a unor colectivităţi, a unor ţări, etc. pentru realizarea unui scop comun...”. În acest sens, colectivităţile care se asociază sunt membrii organizaţiilor sindicale. Deci membrii mai multor sindicate se grupează într-o familie mai mare, numită FEDERAŢIE SINDICALĂ, pentru a urmări scopuri comune. Federaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 51 alin. (1) lit. B devin reprezentative potrivit prevederilor

Art. 51 alin. (1) lit. B:

„Sunt reprezentative la nivel ... de sector de activitate, de grup de unităţi .... sindicatele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

..............................................

a) au statut legal de federaţie sindicală;

b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;

c) organizaţiile sindicale componente cumulează un număr de membri de cel puţin 7% din efectivul angajaţilor din sectorul sau grupul de unităţi respectiv”.

Toate bune şi frumoase până aici numai că, potrivit Legii dialogului social, federaţiile sindicale nu prea au cum să reprezinte pe nimeni, în afara faptului că negociază contractele colective de muncă la nivel de sector de activitate cu clauze obligatorii pentru contractele colective de muncă la nivel de unitate.

Dar, conform art. 138 alin. (1) din lege, „în contractele colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu pot fi negociate sau incluse clauze referitoare la drepturi în bani şi în natură”. Prin urmare, contractele colective de muncă încheiate de către federaţiile sindicale în sectorul bugetar au caracter pur decorativ sau pot cuprinde doar suplimente de atribuţii şi sarcini pentru angajaţi.

Ceeace este însă mai interesant decât acest aspect, este că federaţiile sindicale reprezentative nu au atribuţii de reprezentare a membrilor de sindicat în unităţile angajatoare ceea ce, considerăm că, este o mare aberaţie a legii.

Este adevărat că la art. 135 alin. (1) lit. a) prevede că „dacă există un sindicat constituit la nivel de unitate, afiliat la o federaţie sindicală reprezentativă în sectorul de activitate din care face parte unitatea, negocierea se face de către reprezentanţii federaţiei sindicale, la solicitarea şi în baza mandatului sindicatului, împreună cu reprezentanţii aleşi ai angajaţilor.”. Prevederea nu face decât să confirme încă o dată aberaţia şi să o întărească pentru că federaţia îşi dobândeşte reprezentativitatea în baza numărului de membri de sindicat dar poate reprezenta numai acolo unde sunt constituite sindicate la nivel de unitate iar mandatul trebuie să îl ia de la sindicat (respectiv de la conducere) şi nu de la membrii de sindicat.

Aşadar, Legea dialogului social încalcă art. 6 alin. (2) din Codul muncii care prevede:

„Tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la negocieri colective, dreptul la protectia datelor cu caracter personal, precum si dreptul la protectie impotriva concedierilor nelegale”.

Se încalcă şi art. 39 alin. (1) litera k din Codul muncii care prevede:

“(1) Salariatul are, in principal, urmatoarele drepturi:

k) dreptul la negociere colectiva si individuala”.

Dar, ceeace este şi mai grav este că se încalcă şi art. 2 alin. (1) din Convenţia nr. 135/1971 privind protecţia reprezentanţilor lucrătorilor în întreprinderi şi înlesnirile ce se acordă acestora adoptată de Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, si întrunită la 2 iunie 1971, în cea de a 56-a sesiune care prevede:

„In intreprinderi trebuie sa se acorde inlesniri reprezentantilor lucratorilor, pentru a putea sa-si indeplineasca repede si eficace functiile lor”

Pentru a se ajunge la o lege a dialogului social democratică, sugerez comisiei de iniţiativă a acestei audieri şi conducerilor celor două sindicate să sesizeze Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru ca aceasta să oblige statul român să adopte o lege care să respecte legislatia europeană şi comunitară.

Semnătura