Depozitie - Simona Moldovanu

Depozant: Simona MOLDOVANU

ACORDAREA SPATIILOR SI A FACILITATILOR PENTRU ACTIVITATEA SINDICALĂ ESTE IMPUSA DE LEGISLAŢIA INTERNAŢIONALĂ, NU SI DE LEGEA DIALOGULUI SOCIAL

MOLDOVANU SIMONA, PROFESOARĂ, COLEGIUL TEHNIC DE TURISM ŞI ALIMENTAŢIE „DUMITRU MOŢOC” GALAŢI, LIDER DE SINDICAT

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor

Una din încălcările regulilor democraţiei şi a obstrucţionării activităţii sindicatelor prin Legea dialogului social este şi prevederea potrivit căreia sindicatele pot primi prin negociere, prin contractul colectiv de muncă, spaţii şi facilităţi necesare desfăşurării activităţii sindicale.

Astfel, art. 22 alin. (1) din Legea dialogului social prevede:

„Organizaţia sindicală poate dobândi, în condiţiile prevăzute de lege, cu titlu gratuit sau oneros, orice fel de bunuri mobile şi imobile necesare realizării scopului pentru care a fost înfiinţată”.

Iarăşi, ca şi în alte articole ale acestei legi este folosit acest „poate”, „poate dobândi în condiţiile legii”. Dar care sunt condiţiile legii? Acestea sunt enumerate în acelaşi articol de lege (22) la alin. următor (2) care prevede:

„Organizaţiile sindicale reprezentative, în condiţiile legii, pot negocia prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate punerea la dispoziţie a spaţiilor şi facilităţilor necesare desfăşurării activităţii sindicale”.

Să analizăm aceste prevederi pe sintagme:

1) Numai „organizaţiile sindicatele reprezentative” pot negocia spaţii şi facilităţi. Având în vedere că, în condiţiile prezentei legi, numai sindicatul din unitate care are ca membri peste 50%+1 din numărul salariaţilor este considerat reprezentativ, un singur sindicat poate dobândi sediu şi facilităţi. Dar dacă în unitate sunt două sau 3 sindicate şi nici unul nu are peste 50%+1 din numărul salariaţilor? Evident, nici unul nu va primi sediu. Legea exclude pluralismul sindical şi îi sancţionează pe sindicalişti pentru că nu s-au încolonat în acelaşi sindicat.

2) Al II-lea concept: „pot negocia spaţii şi facilităţi prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate”. Deci, conform acestei legi, preocuparea centrală a sindicatului reprezentativ nu trebuie să fie negocierea drepturilor salariale şi profesionale ale membrilor ci negocierea propriilor interese: spaţiu şi facilităţi. Pentru că, dacă nu ai spaţiu şi facilităţi nu poţi fiinţa ca sindicat nici daca eşti reprezentativ şi deci aceste nevoi devin primordiale. Angajatorul poate folosi acordarea spaţiului şi a facilităţilor pentru constrângere în ceeace priveşte cererile cu caracter salarial şi profesional. Când sindicatul devine mai ferm în legătură cu acordarea drepturilor salariale şi profesionale, angajatorul se poate folosi de acest „poate acorda” pentru a retrage şi spaţiul şi facilităţile. Şi atunci, sindicatul este redus la tăcere. Pentru a completa acest tablou a subordonării sindicatelor faţă de patronate, trebuie să arătăm că legea nu prevede nici o sancţiune în cazul în care angajatorul nu acordă spaţii şi facilităţi sindicatelor. Vechea lege a sindicatelor prevedea sancţiuni cu amendă sau închisoare. Legea dialogului social prevede doar facilităţi teoretice şi iluzorii. Ori, un principiu fundamental al legiferării este acela ca prevederile să aibă caracter concret şi efectiv, principiu încălcat atunci când a fost formulat art. 22 din această lege.

Art. 22 din Legea dialogului social încalcă şi prevederile convenţiilor internaţionale. Asfel, Convenţia nr. 135/1971 privind protecţia reprezentanţilor lucrătorilor în întreprinderi şi înlesnirile ce se acordă acestora adoptată de Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, si întrunită la 2 iunie 1971, în cea de a 56-a sesiune a sa, la art. 2 prevede:

„In intreprinderi trebuie sa se acorde inlesniri reprezentantilor lucratorilor, pentru a putea sa-si indeplineasca repede si eficace functiile lor”.

Prin urmare, Legea dialogului social nu asigură cadrul şi condiţiile de realizare a activităţii sindicatelor pentru apărarea drepturilor salariale şi profesionale ale salariaţilor. Se impune modificarea ei în sensul de a obliga angajatorul să acorde spaţiu şi facilităţi pentru desfăşurarea activităţii tuturor sindicatelor constituite legal.

Legea fiind declarată constituţională, iniţiativa de modificare a ei o poate avea doar parlamentarii. Dacă parlamentarii actualei opoziţii nu vor iniţia un proiect de lege de modificare a Legii dialogului social, sugerez organizatorilor prezentei acţiuni să denunţe Legea la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Semnătura: