Depozitie - Mircea Enacolpol

Depozant: Mircea ENACOPOL

Legea dialogului social în contradicţie cu ea însăşi

Mircea ENACOPOL, lider de sindicat, Şcoala Gimnaziala nr. 7 „Constantin Brâncoveanu” Galaţi

03 DECEMBRIE 2011

Simate doamne şi domnişoare, stimaţi domni

Dacă citim cu atenţie Legea dialogului social constatăm că este plină de contrarietăţi care generează sau pot genera confuzii în aplicarea ei.

Nu am pretenţia că le-am descoperit pe toate iar pentru a mă încadra în spaţiul şi timpul acordat mă voi referi doar la o contradicţie referitoare la reprezentativitate.

Astfel, art. 28 alin. (1) din Legea dialogului social prevede:

„Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii,statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi”.

Dar, pentru a apăra drepturile membrilor lor, sindicatele trebuie să-i reprezinte pe aceştia în relaţiile cu patronatul şi instituţiile statului. Deci, sindicatele sunt prin definiţie reprezentative pentru un anumit număr de persoane care sunt membrii proprii.

Articolul 1 lit. t) din lege vine însă să atenţioneze că legea introduce anumite constrângeri:

Art. 1 lit. t) spune: „reprezentativitate – atribut al organizaţiilor sindicale sau patronale dobândit potrivit prevederilor prezentei legi, care conferă statutul de partener social abilitat să îşi reprezinte membrii în cadrul dialogului social instituţionalizat”.

Una din principale constrângeri este introdusă de art. 51 alin. (1) lit. C care prevede:

„Sunt reprezentative la nivel de unitate organizaţiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

„a) au statut legal de sindicat;

b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;

c) numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor unităţii”.

Deci, nu toate sindicatele pot fi reprezentative ci doar unul singur la nivel de unitate angajatoare.

Ce se întâmplă însă cu celelalte sindicate: mai sunt sau nu mai sunt reprezentative? Mai sunt pentru că îi reprezintă pe membrii săi, de exemplu, în litigiile de muncă unde „dialogul social” se produce în faţa instanţei de judecată, unde una din părţi este sindicatul ca reprezentant al salariaţilor iar cealaltă parte este reprezentantul angajatorului. Adică, nu ne putem spăla rufele murdare în unitate pentru că ne opreşte art. 51 alin. (1) lit. C dar ni le putem spăla într-o sedinţă publică a unei instanţe de judecată. Unde, şi angajatorul şi reprezentantul angajaţilor mai suportă şi cheltuieli de judecată. Nu ar fi mai bine ca dialogul social să se producă mai întâi în faţa consiliului de administraţie pentru a se evita eforturi şi cheltuieli inutile?

Să mai spunem şi despre faptul că un sindicat nereprezentativ în unitate datorită art. 51 alin. (1) lit. C dar afiliat la o federaţie sindicală reprezentativă participă totuşi la dialogul social specific de la nivelul Prefecturii şi ale organismelor descentralizate ale statului unde partenerul sindical de dialog este organizaţia sindicală ca federaţie.

Sunt sau nu sunt astfel de situaţii contradictorii? Sunt! Există contradicţie între art. 1 lit. t), art. 28 şi art. 51 alin. (1) lit. C din Legea dialogului social? Există!

Şi atunci, care e concluzia?

Legea dialogului social NU asigură un dialog social real între patronate-salariaţi-sindicate/ reprezentanţi ai salariaţilor.

Ce trebuie făcut? Legea trebuie corectată dar pentru că a fost declarată constituţională, iniţiativa legislativă de corectare a Legii dialogului social trebuie să fie promovată de parlamentarii care cred în valorile democraţiei.

În opinia subsemnatului, condiţia de recunoaştere a reprezentativităţii la nivel de angajator a unui sindicat trebuie limitată la 20% din numărul salariaţilor sau la apartenenţa la o federaţie sindicală reprezentativă.

Semnătura