Depozitie - Petre Lupu

Depozant: Petre LUPU

Dialogul social – un moft în relaţiile de muncă?

Petre LUPU, lider de sindicat, Şcoala de Arte şi Meserii „P.P. Neveanu” Galaţi

02 DECEMBRIE 2011

Sunt lider de sindicat intr-o instituţie şcolară. Numărul membrilor de sindicat din organizaţia pe care o conduc include 90% din numărul salariaţilor din unitate. Deci, organizaţia îndeplineşte condiţiile de reprezentativitate la nivel de unitate.

Legea dialogului social prevede la art. 30 alin. (1) următoarele: „Angajatorul poate invita sindicatul reprezentativ la nivel de unitate să participe în consiliul de administraţie sau alt organ asimilat acestuia, inclusiv în cazul administraţiei publice, la discutarea problemelor de interes profesional, economic şi social”

Din acest text mi-a atras atenţia şi mi-a ridicat semne de întrebare sintagma: „Angajatorul poate invita sindicatul reprezentativ.....”:

• când „poate” angajatorul să mă invite la şedinţele consiliului de administraţie sau a altui organ asimilat acestuia?
• când nu mai „poate” să mă invite la şedinţele consiliului de administraţie sau a altui organ asimilat acestuia?
• dacă angajatorul mă invită la şedinţele consiliului de administraţie sau a altui organ asimilat acestuia, când poate să mă invite afară din şedinţă ca pe un elev care nu este de acord cu recomandările profesorului?
• opiniile liderului de sindicat, punctele de vedere, poziţia faţă de modul în care trebuie soluţionată o problemă profesională, economică sau socială vor constitui repere reale pentru soluţia finală, pentru decizia la problema ridicată?
• ce imagine va avea liderul de sindicat în ochii propriilor membri dacă este invitat la şedinţele consiliului de administraţie?
• ce imagine va avea liderul de sindicat în ochii propriilor membri dacă NU ESTE invitat la şedinţele consiliului de administraţie?
• etc.

Am încercat, desigur, să-mi imaginez scenarii, să găsesc răspunsuri la întrebările de mai sus. Din păcate, scenariile şi răspunsurile nu sunt deloc plăcute nici pentru mine ca lider de sindicat, nici pentru salariaţii pe care ii reprezint.

Să presupunem că preşedintele Consiliului de administraţie, respectiv directorul, mă invită la şedinţele acestui organism de conducere colectivă. În şedinţă se discută despre un litigiu cu un salariat. Poziţia mea poate fi în favoarea salariatului în sensul că am constatat şi susţin că salariatului i s-a încălcat un drept. Bineînţeles că preşedintele Consiliului de administraţie, din orgoliu, va susţine în continuare că salariatului nu i s-a încălcat dreptul pretins. Voi insista. Preşedintele Consiliului de administraţie îşi va aminti că m-a invitat din bunăvoinţa lui pentru că legea nu-l obligă. Îşi va aminti că a interpretat şi că a aplicat în favoarea mea pe acel „poate”. În acest caz, dacă nu mă va invita „politicos” afară, la următoarea şedinţă nu mă va mai invita ca să nu-i mai creez probleme.

Desigur, există varianta să nu deranjez cu nimic şedinţele consiliului de administraţie. Există posibilitatea să fiu „curea de transmisie”, să preiau măsurile dure luate împotriva salariaţilor, să le răstălmăcesc şi să le prezint membrilor de sindicat aşa cum vrea preşedintele consiliului de administraţie, adică să fac din negru sau gri un fel de roz-bombon.

În acest caz voi fi, desigur agreat şi invitat mereu în şedinţele consiliului de administraţie. Dar ce vor înţelege membrii de sindicat care speră ca liderul să le reprezinte interesele?

Paradoxal, dar cel puţin pentru un anumit timp, membrii de sindicat îl vor dezavua pe liderul de sindicat neinvitat la şedinţele consiliului de administraţie dar bătăios şi îl vor susţine pe liderul de sindicat invitat la şedinţele consiliului de administraţie pentru că e o „curea de transmisie” utilă patronatului.

Într-o astfel de manieră de lucru cu patronatul se încalcă chiar art. 1 lit. W din Legea dialogului social care prevede că sindicatele apără drepturile şi promovează interesele profesionale, economice şi sociale ale angajaţilor în relaţia cu angajatorul şi NU interesele angajatorului în relaţia cu angajaţii.

Se încalcă şi art. 8 alin. (1) şi (2) din Codul muncii care prevede:

Art. 8

(1) Relatiile de munca se bazeaza pe principiul consensualitatii si al bunei-credinte.

(2) Pentru buna desfasurare a relatiilor de munca, participantii la raporturile de munca se vor informa si se vor consulta reciproc, in conditiile legii si ale contractelor colective de munca.

Prin urmare, art. 30 alin. (1) din Legea dialogului social are un caracter nedemocratic şi nelegal; Nu asigură un dialog social real între patronate-salariaţi-sindicate-reprezentanţi ai salariaţilor; NU respectă convenţiile internaţionale la care România este parte, legislaţia ONU şi legislaţia europeană cu privire la organizarea şi functionarea sindicatelor, a raporturilor dintre patronate şi salariaţi.

Pentru corectarea unei asemenea anomalii, consider că soluţia este ca organizatorii acestei audieri publice să redacteze un proiect de lege şi să facă demersuri la parlamentari pentru ca proiectul de lege să fie promovat pentru dezbatere în parlament.

Forma democratică şi în consens cu legislaţia naţională şi internaţională ar trebui să fie: „Angajatorul are obligaţia de a invita sindicatele reprezentative din unitate să participe în consiliul de administraţie sau alt organ asimilat acestuia, inclusiv în cazul administraţiei publice, la discutarea problemelor de interes profesional, economic şi social”.

Deasemenea, legea trebuie să prevadă şi o sancţiune pentru cazul în care vreun sindicat reprezentativ din unitate nu va fi invitat să participe în consiliul de administraţie sau alt organ asimilat acestuia.

Semnătura: