Depozitie - Marin Oanea

Depozant: Marin OANEA

Reprezentativitatea sindicală îngrădită de Legea dialogului social.

Marin OANEA, lider de sindicat la Şcoala Gimnazială nr. 22 „Dimitrie Cantemir” Galaţi

02 decembrie 2011

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor,

Este fără niciun dubiu că Legea dialogului social a fost introdusă pentru a lovi necruţător în activitatea sindicatelor, în modalităţile prin care aceestea îi pot reprezenta pe membrii de sindicat şi le pot apăra drepturile salariale, profesionale, economice şi sociale.

În cele ce urmează voi veni cu câteva exemplificări pe care le consider pertinente şi concludente.

Art. 17 alin (1) lit. c) din Legea contractelor colective de muncă ( Legea nr. 130/1996, lege abrogată) prevede pentru dobândirea reprezentativităţii sindicatelor la nivel de unitate următoarele condiţii cumulative:

„- au statut legal de organizaţie sindicală;

-numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin o treime din numărul salariaţilor unităţii.”

Acest articol din Legea 130/1996 (abrogată) era întărit de art. 18 alin. (3) din aceeaşi lege care prevedea:

„Organizaţiile sindicale din unitate sunt reprezentative ......... şi dacă sunt afiliate la o organizaţie sindicală reprezentativă”.

Aceste prevederi din Legea nr. 130/1996 au fost înlocuite de art. 51 alin. (1) lit. C din Legea dialogului social care prevede:

Sunt reprezentative la nivel de unitate organizaţiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

„a) au statut legal de sindicat;

b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;

c) numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin jumătate plus unu din numărul angajaţilor unităţii”.

Este evident că Legea nr. 130/1996 respecta în mare măsură dreptul sindicatelor de a-i reprezenta pe proprii membri la negocierea contractelor colective de muncă. Atingerea procentului de 33,3% din numărul salariaţilor din unitate era facil de atins de sindicatele constituite legal mai ales în învăţământ şi în unităţile economice mici. Deasemenea, afilierea la o federaţie sindicală reprezentativă facilitata şi mai mult dobândirea reprezentativităţii.

Aceste prevederi privind dobândirea reprezentativităţii asigurau şi pluralismul sindical şi dreptul salariaţilor de a adera liber la un sindicat şi dreptul de a fi reprezentaţi fără discriminare în funcţie de sindicatul la care au aderat.

În opoziţie cu prevederile art. 17 alin (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996, prevederile art. 51 alin. (1) lit. C din Legea dialogului social anulează reprezentativitatea sindicatelor care aveau între 33,33% şi 50% din numărul salariaţilor din unitate precum şi reprezentativitatea sindicatelor dobândită prin afiliere la o federaţie sindicală reprezentativă. Legea dialogului social prevede că numai o singură organizaţie sindicală poate dobândi reprezentativitatea la nivel de unitate anulând dreptul salariaţilor la reprezentare dacă fac parte dintr-o organizaţie sindicală care are chiar şi 50% din numărul salariaţilor din unitate.

Anularea reprezentativităţii dobândite prin afiliere la o federaţie sindicală reprezentativă generează şi situaţii aberante. Exemplific cu sindicatele afiliate la Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ. Aceasta federaţie cuprinde cca. 64% din numărul salariaţilor din învăţământ. Are, cum s-ar putea spune, reprezentativitate absolută la nivel de sector de activitate. Dar, potrivit Legii dialogului social, sindicatele componente cu mai puţin de 50%+1 din numărul de salariaţi ai unei unităţi angajatoare nu au reprezentativitate. Este aberantă situaţia, nu-i aşa?

Dar cum poate fi catalogat faptul că Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, conform prevederilor art. 51 alin. (1) lit. C din Legea dialogului social, nu este reprezentativă în nicio unitate şcolară considerată ca entitate angajatoare? Aberaţie ridicată la cel mai înalt grad, nu-i aşa?

Aşadar, prin art. 51 alin. (1) lit. C din Legea dialogului social, prin modul în care se reglementează obţinerea reprezentativităţii sindicale se generează discriminare, se încalcă art. 5 alin. (2) care prevede:

„Orice discriminare directa sau indirecta fata de un salariat, bazata pe criterii de sex, orientare sexuala, caracteristici genetice, varsta, apartenenta nationala, rasa, culoare, etnie, religie, optiune politica, origine sociala, handicap, situatie sau responsabilitate familiala, apartenenta ori activitate sindicala, este interzisa”.

Se încalcă şi art. 6 alin. (2) din Codul muncii care prevede:

„Tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute dreptul la negocieri colective, dreptul la protectia datelor cu caracter personal, precum si dreptul la protectie impotriva concedierilor nelegale”.

Se încalcă art. 39 alin. (1) litera k din Codul muncii care prevede:

“(1) Salariatul are, in principal, urmatoarele drepturi:

k) dreptul la negociere colectiva si individuala”.

Se încalcă şi art. 2 alin. (1) din Convenţia nr. 135/1971 privind protecţia reprezentanţilor lucrătorilor în întreprinderi şi înlesnirile ce se acordă acestora adoptată de Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, convocată la Geneva de către Consiliul de Administraţie al Biroului Internaţional al Muncii, si întrunită la 2 iunie 1971, în cea de a 56-a sesiune care prevede:

„ In intreprinderi trebuie sa se acorde inlesniri reprezentantilor lucratorilor, pentru a putea sa-si indeplineasca repede si eficace functiile lor”

Pentru eliminarea acestor anomalii, consider că trebuie iniţiate demersuri la parlamentari pentru a promova un proiect de lege pentru modificarea Legii dialogului social

Forma democratică şi în consens cu legislaţia naţională şi internaţională ar trebui să fie:

Sunt reprezentative la nivel de unitate sindicatele care:

- au statut legal de organizaţie sindicală;

- numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin o pătrime din numărul salariaţilor unităţii sau sunt afiliate la o federaţie sindicală reprezentativă.

Semnătura